Zilnic văd trenuri, mai pline, mai goale
Sunt pline de o viață netrăită, ne-mplinită
Care-și caută printre șine un vis uitat
Doar pe pleoape schițat, tulburat...
Și mă întreb câte vieți se irosesc între gări
Câte suflete își pierd iubirile pe mări...
Aștept încă o noapte, întâmpin dimineața
Numărând clipele, zilele și peste tine ceața
Ce-ți acoperă visele și-ți tăinuiește fața.

Zilnic văd trenuri, mai goale, mai pline,
Scrisori de departe deschise în zile senine
Mesaje ce tulbură, mesaje ce dor
În trenul tău am fost doar un biet călător.
Și tot mă întreb câte vieți se irosesc între gări
Și câte suflete-și pierd iubirile pe mări...
Zilnic, tulburat mă întind între șine –
Omagiu adus clipelor născute din tine
Ce-au prins rădăcini care ard în pământ și în mine.

Zilnic văd trenuri și gara mea e plină
De ochi străini ce-ți zidesc chipul în lumină.
Deși nu știu sub ce umbre se odihnește vina
Nocturn, printre șine îți cânt, Anna Karenina.

Gabriel Dragnea