După punctul pus unei fraze
care descrie exhaustiv omul
cu toate ipostazele lui ontologice
urmează hiatusul imens
ca o gaură neagră
în care cad fluturii
polenizȃnd nefiindul
umbrele cuvintelor
se dezlipesc de formele
lor vȃscoase
și sunt proiectate pe hȃrtie

Limbajul curge încontinuu
pe matca hȃrtiei
impregnate cu aluviuni lingvistice
pȃnă cȃnd se revarsă
și udă corpurile
fraza este scrijelită la strung
pȃnă devine stilizată

Valorile false
murdăresc cu substanța vȃscoasă a inepțiilor
vocația de a te rescrie
prin transfigurări și sublimări
devin evanescente în timp
și-și dezvăluie abisul profunzimii și superficialitatea
într-o exegeză a limbajului și a sensurilor
se așează într-o piramidă inversă
cu vȃrful secționȃnd prostia
și cu baza, intervalul unei vieți insipide.

***
Filizofia fericirii
ar trebui predată în școli
pentru a afla mecanismele
prin care fericirea
se poate aplica în realitate

Valorile adevărate
se extind radial
revelȃnd adevăruri viabile
și profunzimi esoterice
transfigurează ființa
pusă în fața
avanpostului bucuriei
care atinge marginea fericirii

Să plantăm oglinzi
în loc de arbori
pentru a ne vedea eul boem
ale cărui lacrimi
curg descendent pe suprafața oglinzilor
ating pămȃntul
și se transformă în fluturi
pe aripile cărora
germinează lacrimile
prea grei, se așează pe ochi
ca o minune ce cade în vrie
în persiflare și sarcasm

Cȃnd nu mă simt pe interior
înseamnă că levitez între oricum și oricȃt.