s-au deschis florile teilor
parfumul lor inundă și nările mele
mă trezesc cu gândul la prisaca
așezată pe marginea poienii
la poalele dealului împădurit

mulți ani la rând timp cam de o lună
cât ținea floarea varietăților de tei
sufeream de beția conștientă a plăcerilor

favoritele mele erau nu doar reginele
ci și florile ce se deschideau spontan

acum sunt cu pașii pe asfalt încins

trăiesc blestemul modernizării
într-un furnicar de oameni

niciun izvor care să iasă dintre pietre
nicio fântână amenajată în vreun loc umbros
nicio ciușmea la care să-mi pot răcori picioarele

doar apă îmbuteliată din cine știe ce rezerve
arome cuibărite în felurite tipuri de-nghețată
mărfuri pe măsura poftelor oricărui trecător
manechine aranjate după capriciile modei
și eu stimulat de orice îmi trece prin față