Mă încep în spațiul aici
mă continui
prin mișcarea gândurilor
într-o sinusoidă a conceptelor și ideilor
și mă termin
în aria lui niciunde
în care nimicul
înnoadă linia vieții
scrijelită cu aparențe, simulacre și incertitudini

Corpul renunță
la părțile componente
până rămâne
imanența din el
ce capătă coajă de plictis

Când nu ne găsim
ne căutăm în intrinsecitatea obiectelor
în aria bleo a cerului
sub scoarța copacilor
și în clorofila frunzelor
îi întrebăm pe ceilalți
cum arătam înainte de a ne pierde entitățile

Nefiindul își implantează diavolii
pe porii deschiși
ai pielii lui Dumnezeu
o entitate îmi bântuie conștiința.

***

Totul își prelungește ramificațiile
în nimic
pe care-l umple cu ceva
ce are substanță telurică
în simbioză cu substanța divină
leagă sufletele între ele
prin monade
și oferă materia primă
pentru esențele
ce stau la baza imanenței

Crisalida cerului s-a spart
și miriade fluturi
au țâșnit în aerul
însămânțat de vântul capricios
prin ochi fluturii
au pătruns în corp
și au polenizat sufletul

Neantul
ca o Fata Morgana
dansează pe retina depresivilor
și-și trimite neființa
să cocheteze cu schizofrenicii
care și-au uns cu var psihicul
împotriva gângăniilor

Conștiința face echilibristică
pe o sârmă ce leagă neantul de elizeu.