Prin ochii tăi priveam trădarea
Cu lacrimi îți uitam chemarea
Iar stelele nu-ți mai zâmbeau
Și noaptea nu mai răsăreau

Și ce folos e să mai plâng
Când amintirile se sting
Pentru un suflet ca de gheață
Și gândul ca un nor de ceață

Lumina Lunii îmi șoptea
Că ea iubea pe altcineva
Și clipele frumoase pier
Tăiate de al tău hanger.

A mea iubire e ca marea
Și tulbure are culoarea
De valuri mari e sfărâmată
De-a ta trădare vinovată.