Tămâie și otravă
- glossă madrigal -


Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete,
Când te strâng în brațe, simt în vene lavă,
Te-aș picta întruna, nuduri și portrete,
Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă.


Muză-mi ești, iubito! Ziua, Euterpe,
Nopțile, Erato vine să mă-mbete;
Versurile mele, fără tine-s sterpe,
Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete.


Când lipsești, iubito, zac în agonie,
E-ntuneric beznă, parcă-s o epavă,
Când răsari, în trupu-mi nervii toți învie,
Când te strâng în brațe, simt în vene lavă.


Coapsele și sânii îți pictez cu gura,
Trupu-i ca o pânză,-ntins pe șevalete;
Tremură penelul, tremură pictura,
Te-aș picta întruna, nuduri și portrete.


Sprintenă la minte și la trup zglobie,
Uneori vioaie, alteori mai gravă,
Cochetezi cu toții,-s ros de gelozie,
Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă.


Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă,
Te-aș picta întruna, nuduri și portrete,
Când te strâng în brațe, simt în vene lavă,
Doamnă din rondeluri, doamnă din sonete.



Otravă și tămâie
- rondel -


N-aș bea niciodată-n viața mea otravă,
Căci sinucigașii nu ajung în rai;
Fără popi, tămâie și-un cernit alai
Sufletul îți arde-ntr-un ocean de lavă.


Chiar ratat de-aș fi sau ultima epavă,
Ros de boli fatale ca un putregai,
N-aș bea niciodată-n viața mea otravă,
Căci sinucigașii nu ajung în rai.


Dacă n-ai fi pusă veșnic pe gâlceavă,
Limbă agramată dacă nu aveai
Și un ton acut cu peste o octavă,
Aruncând în haos liniștitu-mi trai,
N-aș bea niciodată-n viața mea otravă!