să nu te oprești, să strângi din tălpi așa cum
strângi din dinți ca să răzbați în viață
să te arunci în fluviile oricărui hazard
conștient că nu știi să înoți, oricât ai gesticula
să te lași de vicii, unul câte unul, până ce
orice virtute îți va părea potrivnică
sfidând ultimul strop de vână – nu le poți spune eroisme
ci firesc al zbaterilor agonistice
spre groapa comună a zadarului