Iubito
privește-mi timpul
și gândul tăcut....
Apoi tăcerea așternută
peste amintirile noastre,
Măsurându-se prin zâmbetul
de primăvară, rămase în trecut.

Iubito
zidul cu vise stă în misterul
nopțiilor senine,
și lumina umbrelor îți leagănă sufletul prin inelul oferit
iar glasul copacilor goi
îți cântă spre ceruri versurile mele
de dragoste

Iubito
te voi iubi până când... mă voi afla
dincolo de univers, prin stele răsfrirate
Aplecându-mi la picioarele tale
a mele buze fine precum o ploaie a mântuirii, dearece am regăsit
într-o mușcătură de pepene, dulceața dragostei
și timpul regăsirii noastre.