Mă închin cerului departe
Răscolesc, tu cine ești?
Vântul îmi suflă în față
Petale de floare uscată
Nu știu, dar mă prăbușesc.

Stele fură din sclipire
Copac cu ramura albastră
Mă împletesc cu tine
Spre EL mai repede să ajung
Să-mi de-a puterea necesară
Din om să fiu crin.
Nu-mi place nimic
Dar mă ridic,
Lume bizară, perfidă
Îți croșetez povești
La sfârșit să te căiești
Ca să știi cine ești.