fata cu ochii de asfalt
și contor la surâs
trece printre vitrinele unde doar patimile
se mai oglindesc
bărbații o ating cu sfială imaginar să nu-i tulbure rama pe care
o duce-n spate ca pe o promisiune sau ocară
numără pașii în gând, calcă adio-uri și regrete degrabă uitate
pe aici nu va mai trece curând
oricine a privit-o fie și numai o clipă
îi sângerează pleoapa și uită de sine, pragul altor lumi l-a trecut
și numai celui căruia i-a surâs fata cu ochii de asfalt
mai poate muri cum se moare
cu întreagă mirare și fără părere de rău