înțeleg că aici e linia de sosire.
că trebuie să încetinesc, să privesc un pic
soarele,
să citesc, să ascult
muzică, să fiu în formă
pentru.

mai înțeleg că tu (peste cinci ani?)
vei fi cu mine, vei glumi, vei zice:
- adame, adame, ți-am spus eu că vei fi cu mine în RAI!?!
ne vom privi mâinile, că altceva mai frumos nu vom avea de făcut.
că viața mea și a ta merg lin și senin înainte.
că viața mea și a ta

dar aici mă poticnesc mereu.
(mamă, cum se izbesc gândurile în cap ca niște valuri într-un vas scufundat!? jale, nu alta!)
hai, mă ajuți?
cum merg, cum merg ele, singure, înainte?
când aici e linia mea de sosire,
când trebuie să încetinesc ca și tine,
(să nu părem nebuni de acum)
să te privesc un pic cum strălucești,
să-ți scriu un poem, da,
să mai ascultăm o dată legănarea fagilor din ușa mobilei și patul
vecinilor scârțâind.

prietenă dragă, îți muști buzele în zadar
ca să nu-mi faci declarații
eu îți spun cu mâna pe inimă și fruntea sus
(înfășat în cearșaf ca-ntr-un drapel aurit)
că aici eu încep
asta a fost încălzirea, baby,
asta a fost o
cum zic englezii?
one push

hi hi