va veni o zi în care vei dori să-mi citești poemele toate
să le desfaci în litere fără înțeles
ca lipite pe clapele pianului
să destrame magia unui menuet
vei dori să rupi partiturile abur de întuneric pe neuroni
pianul să-l dezmembrezi în sunete hilare
lumina să o dezlipești de pe pereți
și-n fiecare colț să pictezi câte-o amânare

peste gresia rece să sufli frunze de toamnă
moi cu nervurile cerând iertare la bec
să mă înfășori doar celulă rămasă din gândul cu degete ploaie
un fel de cremă de zi
pentru rictusul transformat în grimasă de un iris perfect

vei dori să aduni copacii pe stradă
în buchet singur din floare de câmp
vietățile toate să le faci libelule
și-n loc de cătușe să le dăinui cu vânt
din nimicul anost să crești mandoline
cimpanzeii să-i lovești cu bănuți
să-ți trimită din lianele junglei
o banană lumină sau un zâmbet nătâng

vei dori să nu știi a vorbi omenește
doar privirea s-o urci pe ziduri de om
să mă-mpingi cu piciorul într-o zodie nouă
ca poeme să-ți scriu ghemuită-n neom
........................................................
va veni o zi cu zile fără de noapte
ïți vei împleti părul alb pe pereți
oglinzile iți vor citi din poemele mele
cu mâini
picioare
și hainele strâmte
închise cu nasturi
fără înțeles...

2 iulie 2014