Taci în zâmbet
Rotund, unduit,
Zbieret măslin
Pământ zgâriat.

Cum se rotește tăcerea prin cameră
Când îmi țin respirația
Ispititoare, cu limba sărată
Când îți descos pielea
Și îmi cos fruntea de podul palmei.

Și ochii, dezghiochii
Se absorb înăuntru
Să uit, apăsat și greu
Ca și cum nu ți-aș fi cuprins capul cu amândouă mâinile și nu te-aș fi aruncat.