ai plecat la cules compasiuni
ciupercile după ploi presupus ostile
saluți necunoscuții cu pălăria întinsă
nu poți încălța pantofii pe sub piele
să se creadă că ești desculț de sincer
din motive de igienă ori impotențe
ascunzi sub surâs reculul unei lacrime neplânse
inerții nebănuit de pozitive te trădează –
sub pleoape mijind impostura
te lasă cu trufia la vedere – ca un stigmat
sau cicatrice din războiul tu contra tu
și primești doar jumătăți de răspuns la salut