mă așezam la masa cu sertar ros de carii
și mâzgăleam verdele de april
deseneam curbele cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzile mandolinei

fericirea venea la oră exactă ca un poștaș pe bicicletă
simțeam zvâcnetul arcurilor fără amortizare
și așteptam să îmi arunce pachetul

bunica înăbușea cremă de zahăr ars cu vanilie
în prund înfloreau prunii ca o dantelă verzuie cu ochiuri largi
pe pălăria mea se deschideau margarete și panseluțe
când trenurile fluierau știam că joaca s-a terminat

trăgeam de ultimul fir de soare până se înnopta
toate visele erau moi
și nu-mi păsa când pica luna pe cămașa mea de noapte cu căpșuni