Ne-am cunoscut
pe când eram doar un țânc fricos
vrăjit
îi aruncam priviri sfioase
pe când mă țineam după tata
în lungile-i plimbări duminicale

de cum am crescut
purtat de un curaj adolescentin
o vizitam din ce în ce mai des
uneori
la ore târzii din noapte
când îmi plăcea
să-mi culc capul în poala ei
și să visez

au trecut de atunci mulți ani
peste noi
ea însă a rămas
neschimbată

poate doar în unele duminici mohorâte
de iarnă
când o priveam de la fereastră
îmi părea că oftează
cu chipul adumbrit
de paloarea senină a unei doamne în etate

primăverile însă
o regăseam iradiind
și îmbiind
la plăceri din vremuri demult apuse

cu toate astea o evitam
pretextând obligațiuni cotidiene
treceam pe lângă ea
cu teama în suflet
că dacă m-aș opri să o salut
după atâta amar de vreme
aș găsi-o străină
precum o iubire adolescentină
din care a mai rămas
doar amintirea fiorului

am reîntâlnit-o deunăzi
într-o dimineață de vară târzie
pădurea încă verde
m-a întâmpinat ca o veche ibovnică
bucuroasă de revedere
iar eu
bucuros de regăsire
i-am jurat credință veșnică.