cuvintele evadate din cutia de metal
rătăcesc bezmetice pe stradă
din când în când un câine vagabond
le cară-n blana slinoasă
în forfota orașului cuvintele stau camuflate
nu se deosebesc cu mult
față de cuvintele precupețelor
sau ale târfelor de lux


noaptea cuvintele privesc
spre ferestrele luminate ale caselor
își doresc să fie acolo
în camerele călduroase
nu le cheamă
nu le primește nimeni
oamenii stau morăcănoși
butonând la telecomandă