m-am născut de ziua morților
într-o toamnă..
lumânările ardeau pe înserat
în dealul cimitirului catolic
când popa unguresc și-a deschis larg roba
ca aripile negre ale liliacului
mama a simțit că e'' timpul ''

contactul terestru a venit brusc
m-am trezit pe jos
din brațele bunicii ațipită
o vreme am plâns de parcă mă durea pământul
la încheieturile picioarelor

nu aveam obiceiul să întreb prea multe
îmi plăcea experimentul
așa se face că într-o zi
m-am hotărât să prind cerul
descoperind o altă lume dincolo de sat

uimirea a venit mai târziu
când am realizat că în familia noastră
erau doar femei
așa am aflat că bunicul a fost împuscat
nu ca o victimă eroică
pur și simplu a dezertat
dintr-un război care simțea că nu-i aparține

tata era un tânăr rebel agățat cu disperare
de o adolescență regresivă
pe care a reușit să mi-o transmită
parțial genetic

amintirile prinse-n pioneze stau înșirate
pe un perete al inimii
ordonate ca într-un calendar cu nume datini și sfinți
unde din când în când mai aprind o lumânare
pentru ziua morților sau ziua mea nu mai contează
oricum e o lume pe care o port în mine