Globuri mici de păpădie,
Înșirate pe câmpie...
Care-i mai la îndemână
Ia-l încetișor în mână.

Ia te uită! Pot să jur,
Că-i un bec cu abajur!
Am să vin aici la noapte,
Să le văd aprinse toate.

Seara, la apus de soare,
Cine le aprinde oare?
Cred că sunt niște pitici,
Și le zice ”licurici”.

Ei trăiesc aici, în iarbă -
Nostimi, cu mustăți și barbă,
În hăinuțe colorate
De cicoare și mușcate.

Când pe boltă iese luna,
Ies și ei, toți împreună,
Mititei, cu aripioare
Și micuțe felinare.

Ei sunt lampagii în luncă,
Deci, se pun vârtos pe muncă -
Zboară fără de hodină,
Ca să facă-n câmp lumină.

Iar când lucrul este gata
Se trezește lunca toată:
În boboci de floricele -
Niște zâne viorele,

Printre fragi și mure coapte -
Fluturași zglobii de noapte,
În frumoșii nemțișori -
Greerașii, cu viori.

Și-apoi... ține-te, bădie!
Ce mai cânt, ce veselie,
Pân' piticii muncitori
Sting luminile, spre zori!