Născuți am fost să scriem epopee
-Sau cel puțin așa am fost crezut-
Când totul se-nvârtea într-o idee
Fără sfârșit și fără început.

Ne pendulam între opțiunea clară
De-a zice : "Da...Trăiți...Am înțeles !..."
Și-un "Nu !" vulgar, de-o tentă tributară,
Când nu aveam nimica de ales.

Acasă, la birou sau prin tramvaie
Imperceptibil ne lega un fir
"Clarvăzător", ce ne ținea-n tigaie
Din naștere și pân-la cimitir.

Nu ne dăduse nimeni dezlegarea
Dezavuării celor apostați ;
Eram cu toți cuprinși de suspectarea
Vecinilor, în van, stigmatizați.

Trăiam cea mai subtilă șmecherie,
Reprezentată ca deziderat,
Menită să dureze-o veșnicie
Fără să știm de este-adevărat.

Indoctrinați de-un apanaj "științific"
Ne-am încâlcit, surprinși, în șiretlic.
Când ne-am trezit din visul soporific
In buzunare nu aveam nimic.

Născuți am fost să scriem epopee
-Sau cel puțin așa am fost crezut-
Când totul se-ntrupa într-o idee
Fără sfârșit și fără început.


*Din volumul "Confesiuni pentru doua generatii"
Editura Tipotrib - Sibiu, 2003