M-am așezat lângă Tine, Doamne...
Uitasem cât de bine este să stăm împreună!
Cu aceeași dragoste cu care bunica mă învelea când dormeam
Tu m-ai dezvelit și m-ai trezit.

Pe crucea ta simt paradisul
Așa că, Doamne, dă-mi un city break!
Trei zile - să simt lemnul care mă plânge;
Să-mi agăț într-un cui semnul "DO NOT DISTURB",
Pe care să-l bat în pământ
Cu ciocanul amintirilor.

Ai schimbat vremea, Doamne!
Concediul acesta... însingurat...
Plouă cu fluturi și amurguri zvăpăiate
Greierii tună și ochii iubitei mele fulgeră în căutarea mea...
Zgârieturile albe de pe cer nu se mai strâng în nori,
Lăsând amețitoare prăpăstii albastre - semne ale vremii noi.

Sunt ca un leu care caută să se lase de carne, Doamne...
Mă voi lăsa pradă,
Þie.