sunt tot aceași ființă muribundă
ce se fâlfâie în rafalele vântului
ca o gâză alunecând ușor
prin a ta mireasmă de
dragoste;
sunt tot aici și trebuie să-nțelegi
că nu m-am oprit și ador
să te iubesc, dulci poeme să-ți
alunec pe trup cu degetele,
poeme pe care nu le vei citi;
simți?
dragoste la prima vedere – tu nu ști!
de-aș fi foc, iar tu apă
m-aș stinge să te cuprind toată
în brațe – cu atata putere încât
să fac dragoste din
privire.
ca o turmă de oi – concepte înnăbușitoare –
cine ți-a turnat cascada de oroare?
nu draga mea, nu!
stai să te simt, să mă simți,
nu fugii să provoci un incendiu
fumat;
este un paradox ipocrit
să mă vezi pe mine faptele tale,
vreu să-ți simt tremurul răsuflarii
și căldura sufletului și a dragostei
ce iese din tiparul filmului
turnat,
eu te savurez și nu te exploatez,
nu vreau o mină înfundată,
Ci precum o floare ce este udată
în ochi – devii cea mai frumoasă
fată.
Post scriptum
îmi este dor de tine
și ca două culori ce se amestecă
voi sta în apă să nu cumva să mă
usuc.