să vezi și să nu crezi

oamenii simt nevoia
să ciocnească recipientele din care beau
alcoolice de obicei
înainte de a-și ura noroc sau sănătate

la ora prânzului trec pe lângă
terasa unui restaurant
amenajată expansiv pe trotuar

privirea mi se scurge
spre patru mușterii
2+2

îi surprind taman când
au așternut zâmbetul
ca cearceafurile puse la uscat
pe fețele lor senine și vesele

ce văd
trebuie să cred
nu

toți deodată ridică ceștile
apropiindu-le la înălțimea umerilor
deasupra mesei

conținutul e sigur cafea
căci mi-am întins ochii
până-ntr-acolo și nu mă-nșel

aud șase ciocnituri
și cuvinte amalgamate
în rostiri simultane

douăsprezece urări
sănătate
noroc
mulț-ani
să ne fie de bine

zâmbesc
și-mi văd de drum