dar și acel trup
tot de împrumut îmi era
verile lui
nu-și mai puteau odihni amintirile
pe albul permanenței

simt cum umbra mea
se răzbună
dezveșmântându-mi numele de taine
departele din mine se-nclină sub tăceri

la ora înțelesurilor
cadranele rodesc silabe târzii
diminețile desenate pe începuturi
îmi netezesc
redutele oricărei schimbări

mi-a rămas doar mirosul prihănirii
veac de funingine
jumătate-n descântec
jumătate-n păcat

fericiți cei săraci cu trupul