întunericul coboară în suflet pe scările pe care a fost învățat
scopul nu îi îngăduie nicio secundă de grație
visele, nici măcar ele,
nu mai au lumină în măduva

ajunge el într-un final în suflet
găsește un om dormind pe pat
cu o țigară aprinsă
și șobolani între degete
acesta doarme liniștit
știe că nu mai are ce să ardă
doar cenușa din el se mai vede