să nu mai trag mereu
cartea cu număr impar cuvintele să nu mai respire
vina de-a purta măști cenușii ascund
rana îngerului sub propria diafragmă dau înainte ora planetei
cu o veșnicie pasul tău violet poate să întârzie
(cât să-și găsească echilibrul)
pe marginea verbului a fi
să-ți poți spăla picioarele de abis
am scos culorile din păsări
din rotirea cerurilor în jurul inelarului am extras
zborurile rugăciunile oamenilor au scuturat
toate îmbrățișările renegate de albastru
pe gleznele nopții
voluptăți siderale au început să geamă
armonic

dumnezeu și-a scos la uscat
visele muiate-n sângele unui timp virgin
a plecat gol în pelerinaj
prin mine