în ochii tăi mari păpușile au învățat să crească doar câte puțin
numai în ajunul crăciunului
tu le coși hăinuțe noi le încalți cu botoșei de lână
te întrebi în șoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
și toate poveștile care îți semănau atât de bine

ce au făcut cu toți copiii bătuți până la sânge
copiii molestați de preoți tinerii abuzați de șefii lor
tinerii obligați să cerșească sau să se prostitueze
bătrânii rămași fără casă
muribunzii care plâng ca pruncii de lapte
cu unghiile netăiate în propria scârnă

fiindcă viața e o goană fără ochi printre cioturi de brazi
tăiați ca să lumineze două zile
lângă șemineuri calde mese îmbelșugate și căsuțe pentru păpuși
care nu cresc mai mari

findcă viața e o vânătoare cu goarnă pentru surzi
în care tu vei cădea cu picioarele îndoite sub tine
cu rochia largă ca un clopot albastru întinsă de jur împrejur
și vei spune nu cu ochii deschiși
o dată și încă o dată