Tu singurătate, te-nvârți în jurul cozii,
Îmbeți egoul cu autosuficiență,
ca într-un final, să curgă nopți friguroase,
și oftat la fereastră după o ultimă speranță.

Tu tristețe, domnești,
speranțele le năpădești.
Pașii străini îi îndepărtezi,
astăzi ești, mâine părăsești.

Acum mărturisește, cine te iubește?