Șiroaie curg în sufletul adormit
E al lumescului tumult
Mai e un timp, apoi te-am regăsit
Atât am vrut, nimic mai mult.
Ce-seamnă viața-n lumea largă?
Trai prea bogat, îndestulare
Te-ndepărtezi de cea mai vagă
Lumină ce coboară de la Cel ce-i mare.
Chiar și ambiții, dorințe efemere
Luptă pe ce e prea lumesc, avere
Pe viața dusă fără cumpătare
Dar cu speranța că e-aproape Cel ce-i mare.
Ce-nseamă viața-ndreaptă cale?
O viață fără dorințe amare
Un trai decent, cu Domnu-n suflet
Un mers pe calea fără umblet.
Un gând prea pur de libertate
Dar nu aici, că-i prea aproape
Ci-n locul cel adus cu mintea
Din zarea Celui ce-i doar fruntea.
Stropi de credință se revarsă
Dar nu afară, ci în casă
În trupul celui ce-i aproape
De a sorbi din sfânta libertate.