din trei în trei zile
luna plină alunecă
în fântâna părăginită
din patul hedonist stele
brodează iluzii pe un cer ostil
dimineți bulversante
umplu trotuarele înguste
sirena anunță (dez)astre

ne îmbrăcăm
în costumul fosforescent
pentru vii
volanul mașinii (e)rodat
se rotește ca un anaconda
șuieră ne înfășoară subtil

soarele se autovictimizează
zile aride vin de la piață
iubirile așteaptă în stații obscure
câinii fideli marchează
teritorii vaste
miorlăie de pe acoperișul încins
dorința de glorie

serile ne devorează
orice secundă fertilă
îți trimit inima
ornată cu o fundă pragmatică
sufletul tău ambulant
se ascunde la mine în piept
orașul arde în intersecții
sunt accidente
doctorii practică autodisecții

ne iubim din trei în trei zile
suflete bandajate mor în azile