M-am mutat în alt orizont de timp,
sunt vinovat că v-am uitat pe voi acolo
și nu mă încumet să vă spun adevărul,
peste tot este moarte mai presus de orice
încât migratorii se căiesc.

Prin gândurile mele sunt invazii de vise,
în memorie încăperile s-au burdușit de speranțe
și ușile au rămas deschise spre viitor.

Prin ele vor intra cu temere oamenii
cu sufletul unul în altul despovărat
de trăirile alunecoase în sânge
din care se nasc a doua oară
viitorii seniori ai respirației nostre.

Aerul acesta celest
urcă pe treptele nemuririi
și pe noi ne lasă reci înlocuitori de ocazie.