târziu. frunze. pași. forfotă. căutare.

plouă. pe streșini bătrâne lacrimile își fac sfios culcușuri
cad mai apoi în palmele mele deschise-n rugăciune
le prind ca pe niște suflete rătăcite. le sărut. le eliberez.

aburul ceaiului de rodii ațâță amintirile.
pașii mei contemplă le grand boulevard des solitudes.
umbréle vișinii simt freamătul ploii în neliniștile
pelerinului plecat spre mecca

miroase a trunchiuri umezite de copaci. acolo în lăuntrul lor
crusta s-a desprins. auzi cum inima li se tânguie.
cheamă anotimpul trecut. se prind de epiderma mea.
dorul lor trece-ntr-al meu. respirăm. supraviețuim împreună.

ascult the sound of silence si mă gândesc la tine...


ochi de ferestre fantome depersonalizate
doar urmele unui răvaș primit cândva de la tine:
scrisoare de dragoste în miniatură pătată cu roșul
ciorchinelui de rodii uscat înainte de a se coace
sucul ei se prelinge și acum pe obrajii mei
coaja amară de salcie neagră devine pentru o clipă dulce
o păstrez pentru noaptea care în curând ne va acoperi