și cineva mai murea
lipeam timbre pe invitațiile mele de nuntă
afară un ger afurisit mulgea cerul din țurțuri
nu știam exact numărul celor care mă vor refuza
mintea mea calcula zestrea și cheltuiala
aveam scoici strânse țuguiat în jurul degetelor
lipitori marginea chenarul nectarul ce împingea
căldura casei peste geamurile chele cumva indigo
tu evident adormiseși inocentă
deja citeai horoscopul anotimpului de grație și uitare
epifanii bufneau în șemineul prea alb și extatic flăcări
un sân stătea ca un pisoi gata să izbucnească
piciorul peste picior mă lăsa ca un autostopist
salivând iluzii cu mâna greier peste un cri în toamnă
sforăitul tău ușor mă apăsa ca un trăgaci pistolarul la tâmplele
tale care îmi vor strânge creierul
începând de mâine poimâine