mă simțeam îndemnat
să epuizez toate rețetele
de reîncarnare
după ce trupurile
trupurile noastre s-au lipit
unul de celălalt
prin trăsături absolut încântătoare
și am început să adăpostim peste noapte
tot felul de licăre
în care femeia urca o scară
printre bomboane cu malț
devreme ce soarele
se descompunea în tăcere
acoperit de o rochie lungă
albastră

**

de fapt nu a fost mai nimic
decât zgomotul
oamenilor ce ne înconjurau corpul
atunci când ne simțeam modelați
în forma unor chipuri aurite
pentru că toți făceau semne
prin două tuburi
transparente și goale
într-o succesiune aleasă, anume
ca și cum am fi ținut ochii deschiși
în vreme ce toate erau egale cu timpul
și ne ajungeam
fără niciun fel de mișcare

*