Somnul se surpă
și mă trezesc
cu visul încă aburind pe frunte
surprind inconștientul
cum făcea sex
cu o idee senzuală
încerc să readorm
însă fluturii
născuți din crisalida nopții
mi se așează pe pleoape
nu disting realitatea
suspendată undeva în întuneric
și atunci aprind lumina
și mă apuc de scris
pentru a dizolva în spirit
fantasmele clonate de vise și coșmaruri

Am pipăit visul
și am constatat
că e mai ușor decât aerul
și mai intens decât lumina

Am pipăit coșmarul
greu ca un munte
dar alcătuit din materie solubilă
ce devine evanescent
impregnat cu lacrimi încinse.

***

Mizeria se plimbă
pe bulevardele vieții
iar înaintea ei
aleargă într-o goană nebună
haosul pulverizat
peste realitatea
ce a dobândit alergie
la infiltrațiile irealului
aerul s-a împodobit
cu gaze de eșapament
și în pantofii de sport
strănută șosetele
peste care s-a depus
pudră de iz

Spânzurăm zilele
de funia plictisului
iar nopțile diforme
infiltrate în baloanele subconștientului
sparte de gheara unui coșmar
germinează în somn

Am băgat în priză
eșecurile
care se încarcă
de la acumulator
în timp ce idealul pângărit
rujat și fardat
se strecoară în senzual.