alex își înfășoară umerii
cu zare mantia lunii
așterne albastră-n câmpie
fecioara de gheață


mai arde o lumânare
la tine în poartă tată
trec bărbați pe stradă
strecurându-se sfioși
pe sub umbră
abia de mai pot să le spun
cu voce înceată
a murit tata Dumnezeu să-l ierte