mă înfășor în tăcere și
mă scufund în nisipul prelins peste lumile noastre,
pe care nicio clepsidră nu le mai cuprinde,
nu le mai poate măsura
de la tălpi și până la creștet,
doar 4 minute,
atât îi trebuie nisipului albastru să mă uite
și nu e nicio ancoră mai presus
de-această lege

de cealaltă parte a clepsidrei,
tu ai războaiele tale de dus....
nu-ți pasă ce culoare are nisipul
care-ți acoperă sufletul,
dacă e albastru ori roșu ori negru
tot aștepți să te cuprindă un somn
rem și
pentru prima oară să poți visa
că ești viu

de cealaltă parte a clepsidrei
eu încă te mai aștept
și îi cânt dumnezeului tău insomniac
abia adormit în brațele mele