Vânt tot mai rece -
un nor acoperă
muntele Fuji



Netulburați
în turnul pagodei -
ultimii greieri





Livia Ciupav









Privesc prin Torii
înspre Muntele Fuji
ca în oglindă
îmi apare chipul tău
îndepărtat și rece



Muntele Fuji
peste copacii toamnei
o boare rece
trece și vine din nou
gândul unei despărțiri





Magdalena Dale









Liniștea clipei
în toamna plină de rod –
ochii spre înalt



Altă recoltă
așezată iar la rând –
Fuji același





Grigore Chitul









Nimic nu tulbură
această pace profundă
din sinele meu -
deasupra cețurilor
Fuji în mii de raze



Spre dimineață
o barcă alunecă
pe lacul neclintit –
în tăcere călugărul
se roagă la Fuji-yama





Cristina Rusu






Muntele Fuji – numit de japonezi Fuji-san este cea mai importantă minune a naturii din Japonia. Îl găsim imprimat pe cărți poștale, calendare, broșuri turistice sau pictat pe obiecte de artizanat. Este și cel mai fotografiat loc din toată Japonia. Pe insula Honshu, împărțit între prefecturile Yamanashi și Shizouka, Fuji-san este elementul de referință al Parcului Național Fuji-Hakone-Izu. Cu o înălțime de 3376 metri și înconjurat de cele Cinci Lacuri Fuji (Fuji-go-to), cel mai frumos vulcan din lume este urcat anual de sute de mii de turiști. Craterul, cu un diametru de 600 de metri are trei focare: Komitake, Ko-Fuji și Shin-Fuji. Ultima erupție a avut loc în decembrie 1707 și a durat pînă în ianuarie 1708, cenușa și fumul ajungînd pînă în Edo (capitala Japoniei între anii 1603-1868, sediul shogunatului Tokugawa). 1868 este și anul în care femeile au putut să urce pe munte, pînă atunci ele neavînd voie. Dintre toți munții adorați de cultul șintoist, Fuji-san este cel mai important și a fost considerat sacru încă din preistorie. Înainte de apariția budismului în Japonia, ascensiunea în tunici albe pe muntele Fuji era un fel de obligație pentru cei ce alegeau calea pocăinței în religia shinto (primul om care a urcat muntele în anul 633 a fost un călugăr ce aparținea religiei shinto). Pentru pelerini, ascensiunea este un ritual ce o glorifică pe zeița Amaterasu, Zeița Soarelui, mama Japoniei, el este de asemenea privit ca o reîncarnare a unui zeu. În trecut era cunoscut și sub numele Fuji-yama (Muntele fără seamăn, fără rival), denumire care în prezent nu mai este folosită decât în afara țării. În Japonia, spiritele care au puterea de a aduce fericire în viețile oamenilor poartă numele de kami, iar credința în aceste spirite se concretizează sub forma religiei shinto. Aceste spirite pot fi orice: aminale, fenomene naturale, forme de relief, eroi etc. Oamenii care locuiesc în zona din apropierea muntelui cred în Fuji.
Ca influență asupra culturii, Fuji-san se concretizează în tradiționalele tablouri din lemn ukiyo-e. Majoritatea artiștilor au abordat diferite teme legate de acest munte în piesele de teatru Kabuki, în istoria și legendele Japoniei, dar și în literatură. Astfel, se poate afirma ca nu există nici un artist de ukiyo-e care să nu-și fi încercat măiestria în surprinderea unui peisaj care să cuprindă muntele Fuji. Cu toate că se bănuia că această temă nu va mai fi “la modă” după cîteva secole, și în ziua de azi există artiști renumiți care surprind muntele Fuji în lucrările lor. Cel mai faimos artist care a lucrat o serie de vederi ale muntelui Fuji numite “36 de vederi ale Muntelui Fuji”, a fost Katsushika Hokusai (1760-1849). Printre alți faimoși artisti care au acordat un interes ridicat muntelui Fuji se numără și Ando Hiroshige (1797-1858), Ito Shinsui (1888-1972), Kishio Koizumi (1839-1945), Hokkei Totoyo (1780-1850) sau modernul Paul Binnie (artist scoțian născut în 1967).
Cei care pornesc în ascensiune pe Fuji o fac în special în lunile iulie-august, atunci cînd muntele este mai ușor de urcat și vizibilitatea mai bună. Spectacolul începe la ora 4 dimineața cînd toată lumea vrea să ocupe un loc pe culme pentru goraiko – răsăritul soarelui. Cu un peisaj absolut spectaculos, Fuji-san rămîne o atracție imposibil de stăvilit pentru toți cei care vizitează acest loc. Și să nu uităm zicala japoneză „Oricine ar trebui să urce o dată pe Fuji-san, dar numai un nebun ar urca de două ori”.

Fotografia Liviei este de la Pagoda Chureito. Construită în 1963 ca memorial al păcii, ea face parte din complexul Arakura Sengen Altar în Fujiyoshida (oraș poartă de acces pentru turiști în drumul lor spre Fuji). De asemena, pagoda este un loc popular pentru vizualizarea și fotografierea muntelui Fuji, în special în timpul florilor de cireș și toamna. Pentru a ajunge la pagodă trebuie de urcat 400 de trepte, acolo este și cea mai bună vedere spre munte.

Fotografia Magdalenei este de la altarul Arakura Sengen, se vede poarta Torii, principală de intrare în complex.

Fotografia lui Grigore este dintr-un sat din provincia Yamanashi (locul de unde se poate urca spre muntele Fuji prin pasul Misaka). Relieful regiunii face din Yamanashi un paradis pentru alpiniști. Cei mai înalți munți din Japonia, muntele Fuji și al doilea ca înălțime, muntele Kita, sunt situați ambii în Yamanashi. Locuitorii din aceste sate cred că muntele îi protejează.

Fotografia mea este o vedere a muntelui Fuji de pe lacul Kawaguchi-ko, un loc preferat de plecare pentru ascensiunea pe munte.


Imagini: Shinichi Osa – cu acordul fotografului