Cu timpul,
fără să își dea seama,
fiecare construiește
împrejurul său
o cușcă imaginară.
Ea se strînge, se strînge
pînă cînd gratiile
trec prin suflet,
atît de firesc
încît par să fi fost
dintotdeauna acolo.
Astfel,
omul devine
animalul de companie
al propriei frici,
al propriei libertăți
pierdute.