ți-am ales o toamnă rimată
surâsurile ei
se-ntrețes cu toate trecuturile
grai de clopote îi îmbrățișează zborul

întotdeauna
port între coperțile pleoapelor
o literă norocoasă
din ea îți voi încolți
prearâvnite înduplecări

un prisos din departe
rupe parfumul coacerii
tu te vei putea neconteni
pe șesuri împodobite cu dogori

dar truda secundelor
s-a încuiat în cuvinte
ape nebune poartă către totdeauna
ceva tulbure ce seamănă cu tăgada

timpul se îneacă-n oglinzi
îngerul ce ne păzea rănile
uită în fiecare dimineață
ritmul căror aripi
arde în noi ca o destăinuire