ca mâna întinsă așteaptă povestea
poate fi și absurdă înțelegerea oarbă are dorințe și
multe secrete o mare iubire pierdută așteptări prea înalte
altfel poate fi și acută
mai ales când se răscolește cenușa unui foc stins prea devreme
sau gongul pendulei la fix egal bântuind prin ungherele reci
tacâm între sfeșnic și capătul mesei sertarul
metalic sau teck ros de cari aproape frecvent îndesat cu medalii
brățări o pipă inele și plasturi nevăzutele doze mustind de neliniști
tăcere cu fluturi mulți fluturi

îi trebuie cârje mereu cineva o sprijină stând comod în fotoliu
astfel vegetează și crește anotimpul ei preferat este ceața angoasa
nu iubește câinii pisicile îi plac oamenii în impas clar obscurul
ca o doamnă cochetă preferă coliere brățări perlele sidefate spre gri
uneori îi împrumut accesorii ciudate cum ar fi albumul
cu fotografii

așa se îmbarcă sub pleoape e plin de corăbii apele cu miros de alge
damasc și mătăsuri foșnind himerele au cearcăne dioptriile mari
ea mută navighează departe pe sufletul meu de oase lipit

îi trebuie spațiu și timp
pașii prea des numărați gândul ca un arc între două resorturi oglinzi
fumul gros și cuțitul cu două tăișuri înfipt prea adânc în memorie

altfel despre ea nu se știe
nu-i pasă în ce limbă rămâne paradox adevăr sau minciună
misoginii o plâng trubadurii o cântă poeți filozofi o declamă în scris
mai ales în acest anotimp pentru mine devine supusa
privim împreună apusul ascultăm bach plângem la filmele vechi
iar când ploaia tristeților trece singură pleacă
singurătatea