Un zâmbet fin, seducător, ce-mi taie acut simțirea,
Și ochii tăi căprui, i-ascult; și-mi adâncesc privirea.
De-ai ști cât mă gândesc și-ascult prin vise rătăcind!
În mii de stele de-as ca’ta , tot nu te văd zâmbind…

Doar chipu-ți ce m-animă-n zi și-n noapte-mi stă pe frunte
Iubesc cu mintea, sufletul și trupul…nu-n cuvinte.
Cât de frumoasă ești tu azi, un soare printre stele,
Zadarnic plâng și-aș renunța, ești în visele mele.

Un dor nebun, nebun de tot, de tine mă apasă!
Dar tu ești rece, iar eu trist, în drumul către casă.
Și-mi amintesc cum te strangeam, la pieptul meu, arzand!
Să mă iubești doar, imi doream, să nu mă sting plângând.