ca o toamnă roșie te strecori
pe pielea mea mii de copaci leapădă frunze
mii de fire de iarbă îngălbenesc
în inima mea covorul arămiu se întinde pănă dincolo de speranță
din piept cresc ramuri triste
mâinile se apleacă spre nicăieri
iar din spate se ivesc aripi de îngeri
ei culeg încă de jos iubirea veștejită
o așează frumos în coșulețe pe care nimeni nu le vrea
frasinul plânge acolo unde îmi sărutai ochii
acum din pleoape curge doar apa ruginie


din toamna asta
din toamna asta care-mi ești