buze ce-ați simțit sărutul și suava lui arsură
împietrite ca de ceară purtați bobul de otravă
ochi ce-ați descântat iubirea și-n lumini o înveleați
cu sticliri de piatră seacă astăzi o întâmpinați
neagră fâlfâie tăcerea rotocoale pe cer dând
vorbelor secat izvorul pe vecie-i amuțit
omul cade în țărână umbra-i în văzduh se-nalță
iar uitarea-i țese voaluri și-n mătăsuri o îmbracă