două ore îmi număr dioptriile iubirilor/dau cu plus/
nevederea mângâie glezna timpului /dă cu minus/
câteodată colorează pereții irisului în nonculori șerpește
/ sentințe sună placid abonații la sentimente
singurătățile cu gust de gutui iernatic
își expun coasta adamic celei mai iubite dintre pământence

cerul se sprijină pe lacul lebedelor
bea albul pătat al norilor cu grația unei furtuni de vară
nu o (mai) ucide pe Ana Karenina
fugi de statuia de ceară a iluziilor
de fumul stins al țigării
croind o rochie în stil origami
din cele o mie de sentimente suturate

nu o îmbrăca decât la parade
pe rochia aceasta iubirea
așază prade