ca ieri a murit labiș niciun ecou
fusesem avertizat că voi muri și eu
numai să puteți să vă ridicați de pe covoarele gri
am anticipat răspunsul cu o mie și una de întrebări
pășesc pe străzile regale ale spiritului
din poemul de purpură ridicați-vă
aprindeți faruri de la mașini galbene portocalii
mov verzi stacojii cum se schimbă vremurile
lichelele nu mai luptă cu inerția
sfidează gravitația și o frâng amarnic
nu poți ști cine pe cine arată cu degetul
prestidigitația președinților amirare filosofică
nu te mira măgarul de aur nu face parte
din epocă & nici din biblioteci
& totuși eu ieri
aș fi vrut să aud un singur cuvânt
,,bun venit trecătorule ’’
sângele lui labiș încălzește
victoria șoselelor perdante
perfecțiunii sângelui de poet i se potrivește
numai perfecțiunea culorilor lui modigliani
& ritmul de cenușă al profeților
aruncând de pe covoare de cenușă
pumni de cuvinte în trecători
am privit donul neliniștit izvorât
din ochii lui mihail gorbaciov
profețind noul război rece &încins
am cules un trandafir alb
am vrut să prind din zbor
pumnul de un miliard de cuvinte
după ce zarurile au fost aruncate
pe covorul gri descifrând sensul democrației gri
cuvinte gri mașini gri oameni gri
conducători gri nenăscuții gri
puterea gri a demosului gri
răsfrântă în gheara gri a vulturului gri
pericle schimbă și tu culorile
bate la ușă modigliani
perfecțiunii nu i se poate
răspunde decât cu perfecțiunea