Tu, omule, să știi și ia aminte:
C-ai fost cândva un neam de lei!
Acum, în frunte ai mișei
Ce-au izgonit și dacii din morminte!

Posada, Podu’ Nalt, Călugărenii
Ne-au scos în lume capul sus,
De ne-admira acel Apus
Și am crezut c-așa va fi milenii.

Când Praga a-nflorit în Primăvară,
Noi ne-am simțit din nou eroi,
A fost o clipă pentru noi
Mult mai presus de lupta proletară.

Ați pângărit prin moarte zile sfinte,
Când de Crăciun ne-ați condamnat,
Părtași la un asasinat,
Să fim neliniștiți și în morminte.

A fost cândva o Piață, nouă dragă,
Ce libertate a cântat,
Ați ponegrit-o neîncetat
Și-ați transformat-o în „golani” pe șpagă.

Acolo-s cruci ce au sfințit eroii,
Și-acum le scoateți la mezat,
Și fără frică de păcat
Ați parcela-o ca să are boii.

Am mai ieși încă o dată-n stradă
Să vă-ntrebăm atunci pe voi:
- În „douășunu, douășdoi”
De ce-am murit naiv pe baricadă?

Așa că voi mișei să luați aminte:
Că viața voastră-i plagiat!
Și nu ne umpleți de păcat
Că nu scăpați de noi, nici în morminte!

Emil Dănuț Gabăr

București, 12 iunie 2012