Motto:
Dar fi-va și ziua de-om da socoteală,
De-un rod al credinței sau cel de sminteală.

La marginea lumii
Sufletu-mi se roagă,
O lacrimă curge,
Mintea mi-e oloagă.

Pustie e lunca,
Cărarea-i stătută,
Iar sufletu-mi plânge
La lumea pierdută.

Pustie-i și casa,
Nimenea nu știe
De ușa-i deschisă,
De viața-mi e vie.

Stau ziua și noaptea
Pândind depărtarea,
Poate-o vietate
Și-a pierdut cărarea.

Fie și-o jivină
Oaspe să îmi fie,
Mă ofer drept hrană,
Nimeni n-o să știe,

C-undeva în lume-i
O casă pustie,
Cu geamuri murdare
Și pânze o mie.

Emil Dănuț Gabăr

Belgrad, 30 iulie 2013