am fi stat rezemați de gresia rece
cu respirațiile încolăcite
și inimile pregătite de transplant
gata să ne aruncăm în somnul vecinilor
și să ne iubim în visele lor alb-negru

dar viața viitoare va fi mai grea
decât o basculantă de beton

am fi stat rezemați de crucile
despre care /în copilărie/ credeam
că sunt căluți de lemn:
eu căzut în pielea unui naufragiat
tu cu fantoma unei mașini de scris
gâfâind pe genunchi
/citindu-ne pe buze rugăciunile spuse în gând/

dar viața viitoare va fi mai scurtă
decât o privire cu coada ochiului
mai rece decât Gerul Orașului
Cusut De Tramvaie