Nu trebuie să-l tragi de barbă să crezi că nu-i doar o nălucă
Ochii lui spun povești, nu-i musai să vorbească
Și, da, sania cu reni, clopoței și spiriduși a fost rânduită
Să ne umple camerele ce rămân goale în timpul anului
Așa lacrimile nu-și vor face cuiburi pe obraji decât
Atâta timp cât să ude o floare sau să înverzească un pom
Să vindece o mână bolnavă sau o amintire rătăcită
Să găsească fântâni și să zidească leagăne pentru îngeri
S-aprindă focuri să coacă pâine, să are țarini să curgă vinul
Moș Crăciun există, el e darul pe care Dumnezeu l-a potrivit
Pentru oamenii-copii ca astfel să nu se piardă niciodată
Noi, făpturile din lut și duh, avem nevoie de Poveste, dar Povestea
Nu este o nălucă, e ceva care, ca orice minune adevărată,
Există. Cum altfel moartea nu e decât un fel de a spune,
Ea este între viață și viață, neputând decât să capituleze
Asta pentru că așa de mult ne-a iubit Dumnezeu
Că ne-a dăruit Viața și Viața înseamnă Bucurie
Și Viața înseamnă Puritate, Adevăr, Lumină,
Și Viața este Neuitare, Copilărie veșnică, Poveste.